Luna Nouă de pe 20 aprilie oferă observatorilor cerului o mulțime de motive să privească în sus în această săptămână.
Nu numai că are un rol determinant în eclipsa rară de tipul „o dată la un deceniu”, care va avea loc joi, dar oferă o ocazie excepțională de a surprinde fenomenul cunoscut sub numele de „Strălucirea lui Da Vinci”.
În loc să vedem doar semiluna aflată în descreștere, pe 20 aprilie ar trebui să putem vedea partea de obicei întunecată a discului lunar, luminată de o strălucire blândă.
Strălucirea lui Da Vinci este cunoscută și sub numele de Strălucirea Pământului și poate fi observată în orice moment al Lunii noi, dar prezintă cea ma mare intensitate în luna aprilie, potrivit IFL Science.
În timpul fazei de semilună, chiar înainte sau după o Lună Nouă – când semiluna este cea mai slabă – partea întunecată a Lunii apare într-o lumină misterioasă care, din punct de vedere istoric, era cunoscută sub numele de „vechea Lună în brațele Lunii Noi” sau „strălucirea cenușie”.
Fenomenul apare atunci când lumina Soarelui se reflectă pe suprafața Pământului și luminează partea întunecată a Lunii Noi, când, de obicei, se vede doar semiluna. Atunci când Soarele apare pe Lună, aceasta se întunecă, dar nu complet. Are în continuare o sursă de lumină: Pământul.
Lumina Soarelui reflectată de pe planeta noastră se întoarce în spațiu. O parte din ea trece pe lângă Lună, atinge suprafața lunară și se reflectă înapoi în ochii noștri, iar o parte este absorbită de solul lunar întunecat.
Pentru că lumina este reflectată de două ori – o dată de Pământ și o dată de Lună – această lumină este mult mai slabă.
În urmă cu 1500 de ani, oamenii nu știau că Pământul orbitează în jurul Soarelui. Această misterioasă „strălucire cenușie” era considerată o ghicitoare, iar Leonardo da Vinci era hotărât să o rezolve. Nicolaus Copernic își va publica teoria despre Sistemul Solar centrat pe Soare abia la 24 de ani după moartea lui da Vinci.
Leonardo da Vinci a fost primul care a presupus în mod corect că semiluna strălucitoare pe care o vedem la Luna Nouă este luminată direct de Soare, iar „strălucirea cenușie” este reprezentată de lumina reflectată de Pământ.
În Codex Leicester, scris în jurul anului 1510, el a inclus un capitol intitulat „Despre Lună: niciun corp solid nu este mai ușor decât aerul”. În acesta, el a explicat convingerea sa că „strălucirea fantomatică” era cauzată de lumina solară care ricoșează în oceanele Pământului și care, al rândul său, țintește spre Lună și se reflectă înapoi. Luna era un bun reflector datorită faptului că era acoperită de oceane, credea el.
Poți vedea Strălucirea Pământului ori de câte ori există o semilună la orizont, imediat după apusul sau răsăritul Soarelui.
Partea slab luminată a Lunii ar trebui să fie vizibilă cu câteva zile înainte și până la cinci zile după o Lună Nouă. În aceste intervale, aceasta se poate vedea cu ochiul liber.
Numărul sinuciderilor crește în perioadele cu Lună Plină, arată o cercetare
Nokia va construi o rețea 4G pe Lună până la sfârșitul anului
Azotul lichid ar putea rezolva o mare problemă pentru astronauții trimiși pe Lună
Omenirea are nevoie de un nou mod de a defini timpul pe Lună, transmite ESA